- mlãdíţã
- s. f., g.-d. art. mlãdíţei; pl. mlãdíţe
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
mlãdíţã
Look at other dictionaries:
mlădiţă — MLĂDÍŢĂ, mlădiţe, s.f. 1. Ramură tânără, subţire şi flexibilă; lăstar. 2. (fig.) Descendent, urmaş, odraslă. Trimis de green, 07.04.2004. Sursa: DLRC MLĂDÍŢĂ, mlădiţe, s.f. 1. Ramură tânără, subţire şi flexibilă a unei plante lemnoase; mladă… … Dicționar Român
odraslă — ODRÁSLĂ, odrasle, s.f. 1. Copil, descendent, urmaş; progenitură. ♦ (La animale) Pui, prăsilă. 2. (înv. şi pop.) Ramură tânără, lăstar, mlădiţă, vlăstar. – Din sl. otraslŭ, odraslŭ. Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ODRÁSLĂ s. 1. v.… … Dicționar Român
pui — PUI1, pui, s.m., interj. I. s.m. 1. (De obicei urmat de determinări care indică specia) Pasăre, de la ieşirea din ou până la maturitate. ♢ expr. Pui de cuc = bastard. Pui de bogdaproste = a) pui de găină (de obicei mai mic şi mai slab) care se dă … Dicționar Român
cârlig — CÂRLÍG, cârlige, s.n. 1. Piesă de metal cu un capăt îndoit, de care se atârnă, se prinde etc. un obiect. ♢ loc. vb. A se face cârlig = a se strâmba; a se ghemui. 2. Prăjină cu un capăt (metalic) încovoiat. care serveşte la scoaterea găleţii cu… … Dicționar Român
mladă — MLÁDĂ, mlăzi, s.f. 1. Mlădiţă (1). 2. (Colectiv) Vegetaţie arborescentă; lăstăriş; desiş; pădure tânără şi deasă. – Din sl. mladŭ bg. mlada. Trimis de LauraGellner, 02.06.2004. Sursa: DEX 98 MLÁDĂ s. 1. v. lăstar. 2. lăstăriş, (rar) lăstăret,… … Dicționar Român
smicea — SMICEÁ, smicele, s.f. (bot.) Ramură roditoare, specifică mărului şi părului, subţire, flexibilă, lungă până la 30 cm, cu toţi mugurii vegetativi; p. gener. mlădiţă, rămurică (ruptă) dintr o plantă sau dintr o arbore. – Probabil lat. *sumicella… … Dicționar Român
telom — TELÓM s.m. (bot.) Parte tânără a unei plante; mlădiţă, vlăstar. [cf. fr. télôme, germ. Telom]. Trimis de LauraGellner, 16.10.2005. Sursa: DN TELÓM s. m. parte tânără a unei plante, din care se dezvoltă cormul; mlădiţă, vlăstar. (< fr.… … Dicționar Român
clado — CLAD(O) elem. ramură, mlădiţă . (< fr. clad/o/ , cf. gr. klados) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
copil — COPÍL1, copii, s.m. 1. Băiat sau fată în primii ani ai vieţii (până la adolescenţă). ♢ Copil de şcoală = copil care a depăşit vârsta de 7 (sau 6) ani şi merge la şcoală. Copil mic (sau, pop., de ţâţă) = sugaci. ♢ loc. adv. De (mic) copil = din… … Dicționar Român
copileţ — COPILEŢ, copileţi, s.n. Vlăstar care răsare pe lângă tulpina porumbului; p. ext. copil2 (1). – Copil2 + suf. eţ. Trimis de IoanSoleriu, 23.05.2004. Sursa: DEX 98 COPILÉŢ s. v. copil. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime copiléţ s … Dicționar Român
